luni, 8 aprilie 2013

Seara buna noua!
Pentru ca seria postarilor restante sa fie relevanta, continuam cu ceea ce Dana, colega noastra entuziasta ne-a trimis:

                                                            Scientia potentia est 



Printre miriadele de întrebari asupra căroră a pregetat mintea umană încă din cele mai vechi timpuri şi până azi, se evidenţiază şi cele referitoare la educaţie, ce reprezintă , care e utilitatea care emerge din practicarea ei ? Să fie doar nişte modalităţi instituţionalizate de instruire şi cizelare a comportamentului uman, de formare a unor deprinderi şi cunoştinţe susceptibile să formeze indivizi apţi de a efectua diverse sarcini cerute de domeniul în care activează? Ab iniţio, pentru că e imposibil de realizat un decupaj fin a educaţiei din contextul social-politic, vom încerca să conturăm cât mai succint tabloul însuşirilor fundamentale pe care trebuie să le deţină, la modul ideal şi teoretic, un sistem educaţional propice dezvoltării individului atat fizic cât şi intelectual- mens sana in corpore sano-spuneau grecii. Din perspectiva pragmatică a economiştilor, oamenii reprezentă nişte resurse perisabile şi ineficiente din moment ce nu sunt un perpetuum mobile, care sa dea randamentul maxim în condiţii defavorizante. Ori, nişte resurse programate să funcţioneze în nişte limite definitorii puternic jalonate, nişte resurse umane epuizabile şi deficitare funcţional plasate într-un cadru ostil nu se vor edicientiza în scopul realizarii proiectului final contribuirea la o dezvoltare umană durabilă. Ştim cu toţii ce se întâmplă în epoca actuală şi care e scopul insurmontabil al educaţiei, sau dacă nu ştim cel puţin putem intui : standardizarea omului modern, trasformarea lui într-o maşinărie sterilă emoţional şi infertilă imaginativ, baricadarea traseelor mentale cu tot felul de clişee sociale şi etice, realizarea unei obedienţe progresive sau chiar in ritm allegro în scopul anemizării spirituale, sau chiar anihilării oricărui conţinut afectiv. Ceea ce e abominabil în tot acest proces de educare actuală e tocmai încercarea eşuată de a implementa norme stricte, rigide, prejudecăţi şi stereotipuri acolo unde natura a presărat imaginaţie, potenţial creativ, pasiuni care propulsează întreaga conduită şi o orientează spre scopuri mai nobile decat cele promovate de sistemul de predare care triumfă în miriştea acestei naţiuni sortite pieirii şi nu numai. Ce e educaţia, ne întrebăm cu toţii, robotizare, instrumentalizarea unor aptitudini şi
componente psihice ? Ne vom feri a da raspunsuri concise şi postulate tocmai pentru a nu cădea noi înşine în cloaca unor stereotipuri, nu vom face clasificări, tocmai pentru a înţelege că o bună acurateţe a textului se poate obţine şi prin ambiguitate. Vom spune doar atât : educaţia o înţelegem ca pe un canal de distilare a informaţiilor receptate din mediu, acea distilare veritabilă care face diferenţa dintre un aristrocat si un burghez, educaţia e forma cea mai rafinată de modelare a sufletului uman. Educaţia desemnează asimilarea de cunoştinţe fructuoase, pe terenul minţii, al intelectului şi aceste cunoştinţe înseamnă putere. În Grecia antică, cunoaşterea era văzută ca o contemplaţie divină,pe când azi a devenit sursa din care ne extragem forţele, cu eforturi herculiene. De ce această dorinţă ferventă de asimilare şi acomodare a informaţiilor? Răspunsul e evident : suntem din nou concepuţi ca nişte resuse în tranzacţiile economice, şi în afacerile de cerere ofertă. Pentru Jean-Jaques-Rousseau, educaţia era în acelaşi timp intervenţie şi neintervenţie : «educaţia negativă presupune înlăturarea oricărui obstacol din calea dezvoltării fireşti, totul trebuie lăsat să se producă de la sine, fără nicio inbtervenţie » Aş spune că din contră, această afirmaţie ar suporta unele adăugiri : intervenţia ar trebui să se facă, dar în mod eficient şi utilitar. Fenomenele cu care ne confruntăm : plagiatul, ignoranţa, frivolitatea, dezinteresul profesorilor, comoditatea studenţilor trebuie epurate definitiv din sistemul educaţional.
Conchidem cu afirmaţia lui Platon conform căreia educaţia este “arta de a dezvolta bunele deprinderi, de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele » şi scopul nostru final e de a atinge ţelul destinului uman : devenirea. 


Speram ca v-a placut! Asteptam feedback-uri mai mult manuale, decat orale...pentru ca stitit cum se spune: ,,ce-i in mana, nu-i minciuna!"

AOLEU! Bine ca mi-am dat seama... de ce nu mi-ati amintit? Doar am spus sa ne dati feedbcak manual, dar asta nu inseamna sa renuntati la copnceptiile voastre despre educatie... NU UITATI: Nu dati gaina din mana pentru lebada de pe lac (si nu, nu e vrabia de pe gard, aia e in alta poveste... asta e gradina NOASTRA zoologica, facem ce vrem cu animalele din ograda noastra, uitati-va la ale voastre si faceti ce vreti cu ele!!!!)


Noapte visatoare! 

 



 
A doua postare din topul ,,Celor ce trebuiesc postate..." este ,,Despre EDUCATIE...", postata de colegul nostru Mihai.
Pentru a nu deveni monotona lectura voastra, postarea va fi incarcata semnificativ (sau simbolic...) de numeroase citate si imagini specifice temei abordate!

Vizionare placuta!


Educatia cuprinde ansamblul influentelor, actiunilor, activitatilor desfasurate pentru formarea, dezvoltarea, modelarea personalitatii umane, cu scopul integrarii optime in societate.Conceptul de educatie:o activitate organizata institutional conform unor finalitati pedagogice;
un produs al activitatii, determinabil si adaptabil la cerintele societatii;un proces, angajat intre mai multe fiinte umane, aflate in diferite relatii de comunicare si de "modificare reciproca".
Functiile educatiei:functia de selectare si de transmitere a valorilor de la societate la individ;functia de dezvoltare constienta a potentialului biopsihic al omului;functia de pregatire a omului pentru integrarea activa in viata sociala.Educatia formala se realizeaza in cadrul institutiilor specializate (gradinite, scoli, universitati, centre de perfectionare etc.), cu scopul formarii si dezvoltarii personalitatii umane in plan intelectual, moral, estetic, fizic si tehnologic, pe baza unor documente oficiale (planuri de invatamant, programe scolare, manuale scolare, cursuri etc.).
Educatia nonformala reprezinta ansamblul actiunilor instructiv-educative realizate intr-un cadru institutionalizat extrascolar. Include: 
- activitati situate in afara clasei (cercuri, intreceri, competitii, concursuri, olimpiade scolare)
- activitati situate in afara scolii (excursii, vizite, tabere, cluburi, universitati populare, vizionari de spectacole, expozitii, cursuri de perfectionare, reciclare-cu programe speciale de educatie permanenta).
Educatia informala cuprinde ansamblul influentelor cu efecte educative pedagogice exercitate in mod spontan si continuu asupra personalitatii umane. Educatia permanenta reprezinta un concept pedagogic fundamental care inglobeaza toate:
- formele educatiei (formala, nonformala, informala);
- dimensiunile educatiei (intelectuala, morala, estetica, fizica, tehnologica etc.)
- stadiile educatiei (copiilor, tinerilor si adultilor).

STOP!!!

Gata cu ariditatea! Atat cu plictiso-scrierea anti-edcuativa!!!!Sa trecem la ceva mai "rafinat"!


,,Educaţia este mişcarea din întuneric spre lumină."()

,,Educaţia nu este pregătirea pentru viaţă, educaţia este viaţa însăşi." ()

,,Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea." ()

,,Educaţia este mijlocul prin care părinţii îşi transmit defectele proprii, copiilor lor." ()

,,Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat." ()

,,Educaţia nu înseamnă cât de mult ai reţinut, şi nici măcar cât de multe cunoşti. Este capacitatea de a diferenţia între ceea ce ştii şi ceea ce nu ştii." ()

,,Educaţia este dobândirea artei de a utiliza cunoştinţele." ( )

,,Educaţia este o armă ale cărei efecte depind de cine o ţine în mâini şi spre cine este ţintită." ()

,,Educaţia este perioada pe parcursul căreia eşti instruit de cineva pe care nu îl cunoşti despre ceva ce nu vrei să ştii." ()

,,Educaţie. Ceea ce dezvăluie celor înţelepţi si maschează de cei proşti lipsa lor de înţelegere." ()

,,Natura ne aseamana. Educatia ne deosebeste." (Confucius)

,,Petrecem primele doisprezece luni din viata copiilor nostri invatandu-i sa mearga si sa vorbeasca, iar urmatoarele doisprezece spunandu-le sa stea jos si sa taca." (Phyllis Diller)

,,
Educatia e ca un pom fructifer, daca nu e altoita, face fructe mici si acre." (Robert Frost)

,,Scopul educatiei este acela de a schimba o minte goala cu una deschisa." (Malcolm Forbes)



Buna dimineata, ziua si seara! Stim ca v-a fost dor de noi, dar pentru a nu posta postari simpliste si neinteresante, am trecut la partea practica de munca de teren si va expunem ce am descoperit!

Deschidem seria postarilor cu tema colegei nostre, Diana: ,,Despre PROFESORI...". 
Lectura placuta!



PROFESORUL
 În domeniul educației, un profesor este o persoană care educă și învață pe alte persoane. Un profesor care educă un anumit student poate fi de asemenea descris ca un tutore personal. În multe țări, o persoană care dorește să devină profesor pentru școlile de stat trebuie mai întâi să obțină o calificare profesională sau o acreditare de la o universitate sau colegiu. Profesorii pot utiliza un plan de lecție, pentru a facilita învățarea, oferind un ciclu de studii care se referă la un standard de curriculum.
In primii ani de viata, copiii merg la gradinita unde sunt indrumati si invatati de catre educatoare, care fac cu ei primul pas catre educatie si cultura. Apoi urmeaza ciclul primar( clasele I-IV), unde elevii sunt indrumati de catre invatator. Dupa acest stadiu, urmeaza ciclul gimnazial (clasele V-VIII), unde elevii sunt invatati de cadre didactice specializate pe o anumita materie: matematica, istorie, geografie…etc.
Dupa toate acestea, elevii continua studiile la liceu, unde sunt indrumati ca si in ciclul gimnazial, de cadre didactice specializate pe o anumita materie, dar la un nivel mult mai avansat. Exista licee cu profil real, uman sau vocational. Invatamantul superior se incheie cu facultatea, unde elevii sunt instruiti de profesori universitare specializati intr-un animit domeniu. La profesorii universitari, detaliile ierarhice sunt diferite. Ei dețin funcția universitară de profesor, indicată de prescurtarea „prof. univ.” și obligatoriu titlul de doctor în științe.