- Trăim într-un secol ingrat care ne obligă să ne activăm toate instinctele de supravieţuire şi de adaptare la condiţiile mediului, trăim într-un secol al vitezei, al mobilităţii şi circulaţiei câmpului de informaţii în întreaga lume. Fiind dependenţi total de cablajul de interacţiuni umane, neputând să ne desprindem de societate de vicisitudinile care se ivesc pe parcursul evoluţieii culturale, istorice devenim un adevărat depozit de frustrări şi pulsiuni refulate, înmagazinate la care se mai adaugă şi constrângerile de ordin financiar, intelectual, uman. Astfel de frustrări sunt specifice şi cadrelor didactice aflate la debut, tributare poate unui sistem de învăţământ defectuos şi solicitant din numeroase punte de vedere. Să dispui de o atenţie distributivă, să reuşeşti să îţi activezi toate aptitudinile didactice, pedagogice şi profesionale în scopul obţinerii unui randament maxim e un efort pe care nimeni nu îl poate contesta. Oboseala care survine pe fondul nervos al profesorului care e sâcâit de elevi, stăpânirea de sine (care e o adevărată provocare) situaţia financiară precară determinată de salariile mizere uneori pot să diminueze motivaţia şi elanul profesorului care, aflat la vârsta efervescentă a tinereţii e nevoit de multe ori să se confrunte cu probleme care ar fi trebuit soluţionate. A fi debutant, e dificil în orice domeniu. Condiţiile necesare echilibrului şi a optimizării metodelor pedagogice se întrepătrund într-un mănunchi opulent al experienţei. Dar tocmai asta e problema: tabula rasa d.p.d.v. al experienţei, lipsa „imunităţii profesionale” .În 1984, Veenman realizează un studiu, asupra profesorilor debutanţi utilizând ca metodă de cercetare chestionarul şi interviul., aplicat noilor studenţi în cariera didactică. Ca şi rezultate, autorul olandez a identificat o listă de 24 de probleme de la incipitul activităţii didactice: disciplina din clasă, motivarea elevilor, adaptarea învăţării la particularităţile individuale ale elevilor, evaluarea elevilor, relaţiile cu părinţii,o rganizarea activităţii în clasă, insuficienţa materialului didactic. Probleme punctuale cu elevii, supraîncărcarea programei, relaţiile cu ceilalţi profesori, lipsa timpului pentru pregătirea leţiilor, stăpânirea diferitelor tehnici de predare supravegherea repectării normelor din şcoală, determinarea nivelului de cunoştinţe. Alte probleme ar mai fi: suprasolicitarea sub acţiunea unor factori stresanţi din mediul extern (biologic, psiho-social, profesional, şcolar, familial, etc.), Surmenajul cu scăderea atenţiei, a interesului pentru muncă, urmat de fenomene de decompensare – randament scăzut, dezinteres, etc.; Oboseala, ca urmare a suprasolicitării, cu manifestarea unei stări de indispoziţie, epuizare fizic. Epuizarea nervoasă cu manifestări de nelinişte, iritabilitate, astenie fizică şi intelectuală, cefalee, ameţeli. Atunci când vorbim de probleme de adaptare şi situaţii care generează stres la locul de muncă, schimbări recente în modul de viaţă al indivizilor generează stresul situaţional, denumit şi stres cultural. Problemele cel mai des evidenţiate de cadrele didactice debutante, subliniate de Stresvs.sindromul de epuizare burnout: Cercetările recente asupra consecinţelor stresului cronic au impus în literatură un nou concept, şi epuizarea se exprimă în: aplatizare afectivă, depersonalizare.Sindromul de extenuare rezultă dintr-o implicare de lungă durată în activităţi profesionale cu oamenii şi este, în general, specific cadrelor didactice, medicale şi a celor din domeniul legislativ-juridic. Maslach si Jackson (1981) propun urmatoarea definiţie ale burnout-ului: un sindrom de epuizare emoţionalä, de depersonalizare şi de reducere a realizării profesionale apărut la indivizii implicaţi profesional alături de alţii (M. Zlate, 2007, p. 604).
Epuizarea, pe termen lung poate să ducă la efecte nocive grave asupra organismului, tensiune, destrămarea relaţiilor familiale şi sociale, pierderea oricărui simţ al realităţii comune. Viaţa poate deveni o corvoadă în debutul profesional atunci când nu e dozată în mod responsabil activitatea şi nu se iau măsuri drastice în eliminarea oricăror simptome de ordin somatic sau psihologic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu