- Trăim într-un secol ingrat care ne obligă să ne activăm toate instinctele de supravieţuire şi de adaptare la condiţiile mediului, trăim într-un secol al vitezei, al mobilităţii şi circulaţiei câmpului de informaţii în întreaga lume. Fiind dependenţi total de cablajul de interacţiuni umane, neputând să ne desprindem de societate de vicisitudinile care se ivesc pe parcursul evoluţieii culturale, istorice devenim un adevărat depozit de frustrări şi pulsiuni refulate, înmagazinate la care se mai adaugă şi constrângerile de ordin financiar, intelectual, uman. Astfel de frustrări sunt specifice şi cadrelor didactice aflate la debut, tributare poate unui sistem de învăţământ defectuos şi solicitant din numeroase punte de vedere. Să dispui de o atenţie distributivă, să reuşeşti să îţi activezi toate aptitudinile didactice, pedagogice şi profesionale în scopul obţinerii unui randament maxim e un efort pe care nimeni nu îl poate contesta. Oboseala care survine pe fondul nervos al profesorului care e sâcâit de elevi, stăpânirea de sine (care e o adevărată provocare) situaţia financiară precară determinată de salariile mizere uneori pot să diminueze motivaţia şi elanul profesorului care, aflat la vârsta efervescentă a tinereţii e nevoit de multe ori să se confrunte cu probleme care ar fi trebuit soluţionate. A fi debutant, e dificil în orice domeniu. Condiţiile necesare echilibrului şi a optimizării metodelor pedagogice se întrepătrund într-un mănunchi opulent al experienţei. Dar tocmai asta e problema: tabula rasa d.p.d.v. al experienţei, lipsa „imunităţii profesionale” .În 1984, Veenman realizează un studiu, asupra profesorilor debutanţi utilizând ca metodă de cercetare chestionarul şi interviul., aplicat noilor studenţi în cariera didactică. Ca şi rezultate, autorul olandez a identificat o listă de 24 de probleme de la incipitul activităţii didactice: disciplina din clasă, motivarea elevilor, adaptarea învăţării la particularităţile individuale ale elevilor, evaluarea elevilor, relaţiile cu părinţii,o rganizarea activităţii în clasă, insuficienţa materialului didactic. Probleme punctuale cu elevii, supraîncărcarea programei, relaţiile cu ceilalţi profesori, lipsa timpului pentru pregătirea leţiilor, stăpânirea diferitelor tehnici de predare supravegherea repectării normelor din şcoală, determinarea nivelului de cunoştinţe. Alte probleme ar mai fi: suprasolicitarea sub acţiunea unor factori stresanţi din mediul extern (biologic, psiho-social, profesional, şcolar, familial, etc.), Surmenajul cu scăderea atenţiei, a interesului pentru muncă, urmat de fenomene de decompensare – randament scăzut, dezinteres, etc.; Oboseala, ca urmare a suprasolicitării, cu manifestarea unei stări de indispoziţie, epuizare fizic. Epuizarea nervoasă cu manifestări de nelinişte, iritabilitate, astenie fizică şi intelectuală, cefalee, ameţeli. Atunci când vorbim de probleme de adaptare şi situaţii care generează stres la locul de muncă, schimbări recente în modul de viaţă al indivizilor generează stresul situaţional, denumit şi stres cultural. Problemele cel mai des evidenţiate de cadrele didactice debutante, subliniate de Stresvs.sindromul de epuizare burnout: Cercetările recente asupra consecinţelor stresului cronic au impus în literatură un nou concept, şi epuizarea se exprimă în: aplatizare afectivă, depersonalizare.Sindromul de extenuare rezultă dintr-o implicare de lungă durată în activităţi profesionale cu oamenii şi este, în general, specific cadrelor didactice, medicale şi a celor din domeniul legislativ-juridic. Maslach si Jackson (1981) propun urmatoarea definiţie ale burnout-ului: un sindrom de epuizare emoţionalä, de depersonalizare şi de reducere a realizării profesionale apărut la indivizii implicaţi profesional alături de alţii (M. Zlate, 2007, p. 604).
-
Terapie cu Pedagogie
,,A încerca să vezi adevărul fără a cunoaşte minciuna...este ca şi cum ai încerca să defineşti lumina, fără a şti ce este întunericul... Aşa ceva nu este posibil." (Frank Herbert, Dune) ,,Un copil educat este un adult câştigat!" (V. Hugo)
luni, 13 ianuarie 2014
luni, 2 decembrie 2013
TEMPERAMENTUL: -Plan de lectie-
Obiective:
- Sa defineasca temperamentul : ,, modul in care reactionam sau ne comportăm în anumite situatii de schimbare a unor elemente din mediul înconjurător”;
- Sa analizeze cele 4 tipuri de temperament: coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic;
- Sa descrie trasaturile (pozitive sau negative) si caracteristicile celor 4 tipuri de temperament;
- Sa aprofundeze notiunile de extravert, introvert si ambivert.
Metode didactice:
1)
Conversatia ( 5
min)
- Salutul, verificarea prezentei
2)
Adresarea
intrebarilor specifice lectiei ( 15 min)
- Ce credeti ca reprezinta temperamentul?
- Cate tipuri de temperament cunoasteti?
- Care credeti ca este diferenta dintre temperament si caracter?
Elevii vor lucra in grupe de cate 3, timp
de 10 min, dupa care fiecare grupa va prezenta concluziile si se va discuta pe
baza celor identificate.
3)
Rezolvarea unui
test de temperament (15 min)
- Prin aceasta metoda, elevii vor descoperi ce tip de temperament ii caracterizeaza si vor avea o viziune mult mai ampla asupra caracteristicilor fiecaruia.
4)
Rezolvarea unor
aplicatii pe baza celor discutate (15 min)
- Elevii vor avea de raspuns la cateva intrebari, individual, dupa care se vor discuta raspunsurile impreuna si se vor lamuri eventualele neintelegeri.
Introducere:
In viata de zi cu zi, prin prisma
comportamentului nostru, ne manifestam intr-un mod specific, dand dovada de mai
multa sau de mai putina energie, forta, dinamism. Unii sunt calmi, chiar de o
rabdare iesita din comun, iar altii sunt irascibili, impulsivi,
nestapaniti…toate acestea pentru ca suntem diferiti si ne caracterizeaza tipuri
de temperamente diferite.
Definitie:
In sprijinul cunoasterii trasaturilor unui
om, se pot observa aspecte legate de infatisare, de expresiile fetei; se pot
observa gradul de activism, rapiditatea cu care reactioneaza la stimulari
externe, implicarea in sarcini care presupun un efort sustinut, modul cum
relationeaza cu semenii sai.
Personalitatea umana se structureaza in jurul
unor caracteristici dominante, atat innascute, cat si dobandite. Atunci cand ne
referim la cele preponderant ereditare vorbim despre TEMPERAMENT,
iar cand ne referim la cele construite socio-cultural, despre CARACTER.
Temperamentul unui organism viu, ne arată
felul cum reacționează,
sau cum se comportă în anumite situații de schimbare a unor elemente din mediul
înconjurător.
Tipuri de temperament:
Exista tot atatea temperamente cati oameni
exista. Temperamentul fiecaruia este un fapt singular, in masura in care
fiecare persoana este unica.
Inca din Antichitate, medicii greci Hipocrate si Galenus distingeau patru tipuri temperamentale fundamentale: coleric,
sangvinic, flegmatic si melancolic. Acestea rezultau din amestecarea celor 4
umori (substante fluide) din organism: bila galbena, sangele, flegma si bila
neagra. S-au stabilit corespondente cu elementele fundamentale: aerul, apa,
focul si pamantul, ba chiar si cu anotimpurile.
·
Colericul este determinat de bila galbena, reprezentat de foc,
plin de caldura si mistuitor ca vara.
·
Sangvinicul se distinge prin predominarea sangelui, este asociat
aerului, este violent si nestabil ca primavara.
·
Flegmaticul este pus in legatura cu flegma, cu apa si umiditatea
iernii.
·
Melancolicul este dominat de bila neagra, reprezentat prin pamant
si toamna.
Descrierea trasaturilor temperamentului:
·
Coleric: -> pozitive:
vointa accentuata, procese afective
intense, diversitatea si intensitatea
reactiilor, pasionalitate
-> negative: excitabilitate, iritabilitate, agresivitate,
inegalitatea trairilor
· Sangvinic: -> pozitive:
sociabilitate, buna dispozitie,
reactivitate accentuate, dinamism
-> negative: fluctuatia si inegalitatea trairilor,
multumirea de sine,
superficialitate,
sugestibilitate, inconstanta
· Flegmatic: -> pozitive:
toleranta, rabdare, perseverenta,
echilibru
-> negative: reactivitate redusa, adaptabilitate
dificila, monotonie afectiva, inclinatia
spre stereotipie
·
Melancolic: -> pozitive:
procese afective intense si
durabile, sarguinta, perseverenta,
responsabilitate
si simt al datoriei
-> negative: adaptabilitate si mobilitate
reduse,
predispozitie spre anxietate,
neincredere in sine si pesimism.
Alte caracteristici :
Carl Gustav
Jung a descris caracteristicile
psihice individuale in functie de orientarea preponderenta, inspre lume sau
inspre sine, delimitand astfel extravertitul si introvertitul.
·
Extravertul este animat de interesul pentru lumea exterioara,
pentru persoane si obiecte, este sociabil, comunicativ, cu initiative. Are un
deosebit simt practic si se adapteaza usor unor noi conditii de viata.
·
Introvertul
isi canalizeaza energia spre propiile idei, spre lumea
sa launtrica, construindu-si un bogat univers interior. Dispune de o buna atentie
interioara, gandire profunda si abstracta, hotarare, manifestand tendinte de
izolare si anxietate. Introvertul nu cultiva relatiile sociale, este o fire
contemplative, rezervata, lipsita de incredere in sine.
·
Intermediar
intre cele doua categorii este Ambivertul, care imprumuta
caracteristici si de la extravertit si de la introvertit.
Doreşti să ştii cărui temperament aparţii? Nimic mai
simplu! Răspunde afirmativ sau negativ la următoarele întrebări, ţinând cont de
un aspect important: sinceritatea!
1. Eşti năvalnic, uneori impulsiv?
2. Eşti vioi, plin de energie?
3. Ai un calm aproape imperturbabil?
4. Te caracterizează un tonus slab al conduitei?
5. Îţi ieşi repede din fire?
6. Te adaptezi uşor la orice împrejurare?
7. Eşti perseverent, răbdător?
8. Eşti capabil de acţiuni analitice de mare fineţe?
9. Ai sentimente durabile şi puternice, dar eşti
inegal în
manifestări?
10. Buna dispoziţie te însoţeşte mereu?
11.Te concentrezi puternic în activitatea desfăşurată?
12. Îti manifeşti intens reacţiile afective?
13. Îţi risipeşti neeconomic energia?
14. Stabileşti cu uşurinţă contacte cu alte persoane?
15. Eşti stabil în sentimente?
16. Eşti în general nesociabil, înclinat spre interiorizare?
17. Periodic eşti cuprins de stări de oboseală şi
indispoziţie?
18. Ai observat că nu eşti înclinat spre sentimente
puternice şi stabile?
19. Treci de la stări emoţionale vii şi rapide la
indiferenţă, echilibru?
20. Te caracterizează sârguinţa, conştiinciozitatea?
21. După stări de indispoziţie şi oboseală, îţi revii
repede fiind activ şi bine dispus?
22. Eşti exuberant, activ, vesel?
23. Poţi fi un prieten de încredere?
24. Rezişti stărilor de încordare şi suprasolicitare?
25. Eşti încăpăţânat?
26. Eşti vorbăreţ, guraliv?
27. Ai tendinţa de a fi calculat peste măsură?
28. Eşti neîncrezător în propria persoană şi în alţii,
pesimist?
29. Îţi place să înfrunţi greutăţi, să opui
rezistenţă?
30. Te angajezi uşor într-o activitate anumită?
31. Eşti comod în general?
32. Ai simţul datoriei şi al responsabilităţii?
33. Ai tendinţa de a-i domina pe alţii?
34. Îţi vine greu să te concentrezi în acţiuni de
lungă durată?
35. Ai tendinţa de a fi mereu mulţumit?
36. Eşti capabil de sentimente durabile şi profunde?
Pentru
fiecare răspuns afirmativ dat acordaţi-va câte un punct. Totalizaţi
răspunsurile afirmative după cum urmează:
Numerele 1,
5, 9,13, 17, 21, 25, 29, 33 – temperament coleric
Numerele 2,
6, 10, 14,18, 22, 26, 30, 34 – temperament sangvinic
Numerele
3,7,11,15,19,23,27,31,35 – temperament flegmatic
Numerele
4,8,12,16,20,24,28,32,36 – temperament melancholic
Adunaţi răspunsurile
afirmative specifice fiecărui temperament. Grupa cu cele mai multe răspunsuri
afirmative reflect temperamentul dominant. Răspunsurile afirmative date şi la
alte categorii temperamentale reflect un singur lucru: nu se poate vorbi de
temperamente pure, noi prezentăm comportamente specifice şi altor temperamente.
Dacă aţi obţinut acelaşi scor la două temperamente înseamnă că prezentaţi
deopotrivă trăsături specifice celor două temperamente, însă e important
combinaţia acestora. Dacă aparţin de la temperamentele sangvinic şi coleric sau
flegmatic şi melancolic, personalitatea se manifestă mai echilibrat în
comparaţie cu combinaţiile opuse, coleric şi melancolic sau sangvinic şi
flegmatic care se
manifestă mai puţin echilibrat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)